There is a paradox around Lower Danubian islands: they are visible, but hidden, connected, but closed-off, present, but also missing. They are the ultimate in-between places.
In a newspaper entry* from 18 August 1935 we read about a trip to the now submerged Ada Kaleh** island. The visitors cross the river on a boat and land on the island, making their way to the long and narrow row of bazaars. Here there are merchants who stand in front of their long tables, selling sugar, postcards, and cigarettes. From there the path takes them past gardens and enclosed houses, with ‘plenty of trees throughout the island’.
They are told that strangers are not allowed in the houses, not to violate their cleanliness with their shoes or speech: ‘most of the houses are not visible: they are surrounded by trees and a high fence, a dog barks, but no one is curious about the strangers.’ Eventually they convince a Turkish woman [the majority of the population on the island were Turkish] who reluctantly allows them to peek into her house. Here they discover a world closed off to those who were not from the island, cleanliness and simplicity, copper vessels, and a multicolored carpet on the snow-white floors.
In a different newspaper, we read an entry from 1969 about: ‘the island which exists and doesn’t exist. If I look to the other side, I see an island. There’s the Turkish mosque on it, there’s even the fortress and in some places I even see people.’ However by this point in time visitors were no longer allowed on the island, the inhabitants had left, workers were demolishing buildings and others were uprooting trees to make way for the new Iron Gates hydropower plant. Soon after this the island was submerged and now it is only a memory. Even so, while the physical island disappeared under waters, with fragments being relocated on the nearby Simian island and objects brought to local museums or kept in private collections, the image of the island is still very present on online forums.
There are more than 180 islands in the Romanian-Bulgarian-Ukrainian sector of the Danube. Actors with dynamic biographies, these islands enter and disappear from history. One way in which we can track their journeys is from one map to another. For example, in a 2017 study, Andreea-Florentina Marin charts how the total number of islets along the Danube River between Giurgiu and Oltenita changes: there are 16 on the Mappa specialis Valachiae created by Josephi Dirwaldt (1810), 19 islets on Charta Romaniei Meridionale by Carol Szathmari and 24 on satellite images in 2016.
Their number is not only dependent on the natural morphological and ecological processes shaping river islands, with new islands emerging or others migrating, but there is also a separate history intertwined with the ways in which people have drawn these islands, part of geo-political framings. In the last hundreds of years, they have been of interest to the neighboring empires and national states.
The two stories about Ada Kaleh bring to light another trait of these islands: they are at the same time connected, but closed off. Navigating down the River, one cannot overlook these islands. And yet, the people on Ada Kaleh had kept their mysteries closed off from the prying eyes of visitors behind the tall walls of houses, while the island was a tourist destination. On other islands, lush vegetation has taken over and it is difficult for people to pass through, turning them into safe havens for animals and birds, or even points of crossings for illegal immigrants.
At the same time, fishermen, wild boars, or hunters cross from the mainland, connecting the two. Reading through old documents, we also discover the complex bureaucratic and economic networks which connected these islands and the early modern riparian states (but more on this in future blog posts).
Lastly, there is an interesting relationship with the River itself. While the islands stand above waters, life on them emerges from the waters. Returning to Ada Kaleh, the island was flooded periodically in spring and autumn (see the first photograph), when: ‘women gathered in front of the houses, and washed the clothes on their doorsteps, and when the water retreated they collected the fish left behind. If the floods lasted until winter time, we had an ice rink in our own yard’ (Gheorghe Bob in Carmen Mihalache & Magda Andreescu 2012, Adakale-li.Patria din buzunarul de la piept, Ed. Martor, p. 14***).
Researching Danubian islands takes one on a journey across borders and in time. The islands find themselves on borders, while they enclose their own worlds. They are fixed on maps, yet some shift through time. ‘Borders frighten; frontiers entice.‘ in the words of Jacob Mikanowski. And this is where the allure of the in-between places lies.
Text by Alexandra Ion
*Thank you to Dunai Szigetek for the https://library.hungaricana.hu/ reference.
**Ada Kaleh, which means the Fortress Island (from the fortress built here by the Austrians in the late 17th century), was an island in the Danube Gorges, close to Orsova. With a long history, in modern times it found itself under Austrian-Hungarian and Ottoman rulings. Most of the population was Turkish. After 1923 it officially became part of the Romanian state.
***Thank you Cristian Besliu for the reference.
///
Insulele dunărene, locuri liminale
Insulele de la Dunărea de Jos sunt prinse într-un paradox: sunt vizibile, dar ascunse, conectate, dar închise. Ele sunt locuri liminale prin excelență.
Într-un ziar* din 18 august 1935 citim despre o călătorie pe insula Ada Kaleh **. Vizitatorii traversează râul pe o barcă și coboară pe insulă (care astăzi nu mai există) îndreptându-se spre strada lungă și îngustă cu bazare. Aici găsesc negustori care stau la mese lungi, unde vând zahăr, cărți poștale și țigări. De acolo, cărarea îi duce pe lângă grădini și case închise, cu „mulți copaci pe toată insula”.
Li se spune că străinii nu au voie să intre în case, să nu tulbure curățenia cu pantofii sau vorbirea lor: „majoritatea caselor nu pot fi văzute: sunt înconjurate de copaci și un gard înalt, un câine latră, dar nimeni nu este curios de străini.” În cele din urmă, ei conving o femeie turcă [majoritatea populației de pe insulă era de origine turcă] care le permite, cu reticență, să arunce o privire în casa ei. Aici descoperă o lume rămasă închisă pentru cei care nu erau de pe insulă, curățenie și simplitate, vase de cupru și un covor multicolor pe podeaua “albă ca zăpada”.
Într-un alt ziar citim un articol din 1969, unde autorul privește Ada Kaleh de pe malul românesc: „insula care există și nu există. Dacă mă uit în partea cealaltă, văd o insulă. Există moscheea turcească pe ea, există chiar și cetatea și în unele locuri văd oameni.” Dar deja la acest moment vizitatorii nu mai aveau voie pe insulă, locuitorii plecaseră, muncitorii demolau clădiri, iar alții dezrădăcinau copacii pentru a face loc noii hidrocentrale de la Porțile de Fier. La scurt timp după aceasta insula a fost scufundată și acum a rămas doar o amintire. Chiar și așa, în timp ce insula fizică a dispărut sub ape, fragmente din cetate fiind mutate pe insula Șimian din apropiere, iar unele obiecte aduse la muzee locale sau păstrate în colecții private, imaginea insulei este încă foarte prezentă pe forumurile online.
Există mai mult de 120 de insule în sectorul româno-bulgaro-ucrainean al Dunării. Actori cu biografii dinamice, aceste insule intră și dispar din istorie. O cale de a le surprinde călătoria este prin a ne apleca asupra hărților vechi. De exemplu, într-un studiu din 2017, Andreea-Florentina Marin arată cum se modifică numărul total de insulițe de-a lungul fluviului Dunărea între Giurgiu și Oltenita: găsim 16 pe Mappa specialis Valachiae creată de Josephi Dirwaldt (1810), 19 insulițe pe Charta Romaniei Meridionale de Carol Szathmari și 24 pe imagini din satelit în 2016.
Numărul lor nu depinde însă doar de procesele morfologice și ecologice naturale care modelează insulele fluviale, cu noi insule care apar sau altele care migrează, cât există și o istorie separată determinată de felul în care ele au fost desenate și puse pe hartă ca parte a preocupărilor geopolitice ale imperiilor sau statelor vecine.
Cele două povești despre Ada Kaleh scot la iveală și o altă trăsătură a acestor insule: ele sunt în același timp conectate, dar rămân închise. Navigând pe râu, nu putem trece cu vederea aceste insule. Și totuși, oamenii de pe Ada Kaleh și-au păstrat secretele ascunse de ochii curioși ai vizitatorilor în spatele zidurilor înalte ale caselor, în timp ce insula era o destinație turistică. Pe alte insule, vegetația luxuriantă domină și este dificil pentru oameni să pătrundă, ceea ce le transformă în refugii pentru animale și păsări, sau chiar puncte de trecere pentru imigranții ilegali.
În același timp, pescarii, porcii mistreți sau vânătorii ajung pe insule de pe malurile riverane, conectând cele doua zone. Citind documente vechi, descoperim și încrengăturile rețelelor birocratice și economice care au conectat aceste insule și statele riverane moderne timpurii (dar mai multe despre asta în viitoarele postări de peblog).
În cele din urmă, există o relație interesantă cu Râul în sine. În timp ce insulele au ieșit deasupra apelor, viața pe ele depinde de ape. Întorcându-ne la Ada Kaleh, insula era inundată periodic primăvara și toamna (vezi prima imagine), când: „femeile se strângeau în fața caselor și spălau rufe din pragul ușii, iar când scădea apa, culegeau peștii rămași pe uscat. Dacă inundațiile țineau până iarna, apa îngheța și aveam patinoar natural chiar în curte” (Gheorghe Bob în Carmen Mihalache & Magda Andreescu 2012, Adakale-li. Patria din buzunarul de la piept, Ed. Martor, p. 14 ***).
Studierea insulelor dunărene ne poartă cu ele într-o călătorie peste granițe și în timp. Insulele sunt locuri de graniță, în același timp închizînd propriile lumi. Apar ca puncte fixate pe hărți, dar poziția li se schimbă în timp. În cuvintele lui Jacob Mikanowski, “Frontierele înspăimântă; frontierele ademenesc.” Și în asta rezidă fascinația acestor locuri liminale.
Text de Alexandra Ion
State, Communities and Nature of the Lower Danube Islands: An Environmental History (1830-2020) 