On a rainy Sunday of last month, the three of us – Ștefan, Stelu and I – packed our bags in a little Fiat and off we went to meet some islands. Our destination: the area between the river Olt and Cetate village (Dolj county). Later on, Gabriela, our geographer colleague joined us.
For the next seven days we planned to discover what Danubian islands meant for us and for the locals. It was a preliminary fieldwork, to get acquainted with the locals and the area, and to step for the first time on these islands.
It is not easy to summarize how it went, as in the beginning all fieldwork is a little puzzling. It is like trying to find ones foot over a shifting surface, searching for the threads one needs to unravel in order to discover a good story. This is also quite fitting given that the islands themselves shift and change, being in a continuous state of growth/remodeling through the actions of the river, wind, humans and plants. As the author Lily King wrote: ‘Anthropological fieldwork is so much like writing a novel. You don’t know what the hell is going on’.
Maybe the best way to describe our time is that we left our bodies and minds to get immersed in the surroundings, by:
WALKING
PHOTOGRAPHING
STEPPING OVER TRESHOLDS: BEING ON THE RIVER / STEPPING ON LAND
In our journeys our traces merged with those of animals and plants, like the wild boars and jackals who cross the Danube between Bulgaria, Romania and these islands.
We have spent our time talking to the local authorities and the border police, but also with local fishermen or villagers who told us a little about the impact these Danubian islands have on them. It is still early days, so not much to share, but one striking thing was how Time seemed to feature as a character in these stories: we heard a lot about how things “used to be” – animals grazed on the islands, hunting parties, leisure time, they used to have swans and deer etc., but very little of the present time. This stands in a striking contrast with the dynamic nature of islands, which grow and change.
Nowadays vegetation seems to have reclaimed those islands we have visited at Rast and Islaz. Once you step on them, you are engulfed by the sounds of birds, the bites from the swarms of mosquitoes, and every step through the dense bed of vines and vegetation is an adventure. There were ants and snakes, and probably many other creatures which stayed hidden from us.
Even so, what almost looks like a luxuriant Amazonian forest is not devoid of human presence: from garbage washed on by the river, to traces of beer bottles and camp fires.
We are looking forward to getting to know these islands and their stories, so stay tuned to follow our discoveries!
///
Note de pe teren: de la Islaz la Calafat
Luna trecută, într-o duminică ploioasă, noi trei – Ștefan, Stelu și cu mine – ne-am înghesuit bagajele într-un mic Fiat și am plecat să întâlnim câteva insule dunărene. Destinația noastră: zona dintre râul Olt și satul Cetate (județul Dolj). Câteva zile mai târziu ni s-a alăturat și, Gabriela, colega noastră geograf.
În următoarele șapte zile ne-am planificat să descoperim ce înseamnă insulele dunărene atât pentru noi cât și pentru localnici. Am pornit la o cercetare de teren preliminară, pentru a face cunoștință cu localnicii și zona și pentru a păși pentru prima dată pe aceste insule.
Nu este ușor de făcut un rezumat, dar asta pentru că la începutul oricărui teren lucrurile sunt puțin încurcate. Este ca și cum ai încerca să pășești pe un teren mișcător, căutând ițele poveștii care așteaptă să fie spusă. De altfel acest sentiment este foarte potrivit temei în sine, dat fiind că însăși insulel sunt într-o stare continuă de creștere / remodelare prin acțiunea râului, a vântului, a oamenilor sau a plantelor. Cum ar spune scriitoarea Lily King: “Munca antropologică de teren se aseamănă cu scrierea unui roman. Nu ai idee de ce naiba se întâmplă”.
Poate că cel mai bun mod de a ne descrie timpul petrecut este că ne-am lăsat corpul și mintea să se pătrundă de ceea ce ne înconjura, prin:
A MERGE
A FOTOGRAFIA
A PĂȘI PESTE LIMITE: PE RÂU / PE SOL
În călătoriile noastre urmele noastre s-au contopit cu cele ale animalelor și plantelor, precum mistreții și șacalii care traversează Dunărea între Bulgaria, România și aceste insule.
Ne-am petrecut timpul vorbind cu autoritățile locale și cu poliția de frontieră, dar și cu pescarii sau sătenii care ne-au povestit puțin despre impactul pe care îl au aceste insule dunărene asupra lor. Încă suntem la început, deci nu sunt multe de împărtășit, dar un lucru care ne-a atras atenția a fost modul în care Timpul pare să apară ca personaj în aceste povești: am auzit multe despre felul în care „stăteau înainte” lucrurile – animale pășuneau pe insule, se țineau vânători, se petrecea timp liber, se găseau lebede și cerbi etc., dar foarte puțin despre timpul prezent. Asta este în total contrast cu natura dinamică a insulelor, care cresc și se schimbă continuu.
În prezent, vegetația pare să fi recuperat insulele pe care le-am vizitat la Rast și Islaz. Odată ce ai călcat pe ele, nu mai auzi decât păsările, ești acoperit de mușcăturile roiurilor de țânțari și fiecare pas prin hățișul dens de viță și vegetație este o aventură. Am văzut furnici și șerpi, dar probabil erau multe alte creaturi care au rămas ascunse.
Chiar și așa, ceea ce arată aproape ca o pădure amazoniană luxuriantă nu este lipsită de prezența umană: de la gunoiul spălat de râu în interiorul insulelor, până la sticlele de bere și urmele focurilor de tabără.
Abia asteptam sa cunoaștem mai bine aceste insule și poveștile lor, așa că stați aproape și decoperiți-le alături de noi!
Text de Alexandra Ion
State, Communities and Nature of the Lower Danube Islands: An Environmental History (1830-2020) 