The first river restoration project in Romania was completed in 1994 on Babina Islet (area of 22 km2) in the northern part of the Danube Delta on the Chilia arm. Levees were opened to let the islet be flooded. Nearly 30 years post-restoration we questioned the hydrological effectiveness of river restoration. The analysis was based on satellite scenes, which have the advantage of capturing a large area for a long period of time, contrary to field monitoring that focuses on a smaller area for a limited time interval. The largest surface-water area was simultaneous to the restoration works (almost 30% of the island’s area was flooded in the spring of 1994). Over time, the surface-water area diminished. Yet, the surface-water area was larger during the last decade than during the decade pre-restoration [1]. This is an important result almost 30 years post-restoration. Figure 1 shows moments pre- and post-restoration of the Babina Islet.
Was the restoration of Babina Islet effective? Yes (compared to pre-restoration conditions), but on a small surface-water area. Clogging processes have led to the decrease of the wet area and the expansion of the dry area, especially after the 2006 flood [1, 2]. Is the restoration of Babina Islet an example of good practice for the restoration of the Lower Danube islands and floodplain? Babina Islet has a particularity, which does not recommend it as an example: it could be influenced by the backwaters phenomenon at the exit of the Chilia arm into the Black Sea, therefore it characterizes by lower hydrological variability [3]. In addition, the restoration at local scale does not solve the problem of the lateral connectivity of the Danube with its islands and floodplain. The lesson learned from the restoration of the Babina Islet is that further works are needed to maintain the surface-water area.
Sadly, nearly 30 years post-restoration, Babina Islet continues to be the reference for Lower Danube River restoration in Romania for several reasons.
(a) Our investigation showed that there are only two restoration projects on the Danube with effects detected by satellite imagery. A project is the one on Babina Islet. The other, at smaller spatial scale, was completed on the neighboring islet of Cervovca.
(b) It is among the very few significant projects in river restoration that attracts researchers by its effects at spatial scale and land use change [1, 4]. For researchers in earth and environmental sciences, it is difficult to discuss a restoration project in lack of results detected by independent monitoring.
Babina Islet is a symbol of Danube restoration in Romania – ”a technical case study is enough to show our capabilities”, contrary to current practices in river restoration world-wide. Researchers in other countries design and analyze river restoration at basin scale (in earth sciences) and by its benefits for nature and society (in environmental sciences). This finding suggests the need to re-think and re-strategize the restoration of the Lower Danube River with its islands and floodplain.
Text by Gabriela Ioana-Toroimac
References
[1] Ioana-Toroimac G, Zaharia L, Moroșanu GA, Grecu F, Hachemi K (2022) Assessment of Restoration Effects in Riparian Wetlands using Satellite Imagery. Case Study on the Lower Danube River. Wetlands 42(30):1–14. https://doi.org/10.1007/s13157-022-01543-9
[2] Hein T, Schwarz U, Habersack H, Nichersu I, Preiner S, Willby N, Weigelhofer G (2016) Current status and restoration options for floodplains along the Danube River. Science of the Total Environment 543:778–790. https://doi. org/10.1016/j.scitotenv.2015.09. 073
[3] Mikhailova MV, Isupova MV, Morozov VN (2020) Hydrological-Morphometric Characteristics of Danube Delta Branches in the Backwater Zone. Water Resources 47(3):366–373. https://doi.org/10.1134/S0097807820030112
[4] Dorondel S, Serban S, Tudor M (2021) Ecological Restoration in “Liquid Societies.” Lessons from Eastern Europe Nat Cult 16(2):86–117. https://doi.org/10. 3167/nc.2021.160205
Featured images by Gabriela Ioana-Toroimac
///
Insula restaurată
Primul proiect de restaurarea râurilor din România a fost implementat pe Ostrovul Babina (suprafață de 22 km2) din nordul Deltei Dunării pe brațul Chilia, în anul 1994. Au fost create breșe în diguri pentru ca insula să fie reinundată. La aproape 30 ani după restaurare, ne-am întrebat dacă restaurarea a fost eficientă din punct de vedere hidrologic. Analiza s-a bazat pe imagini satelit, care au avantajul de a da rezultate pentru o suprafață mare de teren, în timp îndelungat, contrar monitorizării pe teren focalizată la scară mică și pentru o perioadă scurtă de timp. Cea mai mare suprafață acvatică a fost concomitentă restaurării (inundare pe aproximativ 30% din suprafața insulei în primăvara anului 1994). În timp, suprafața acvatică s-a restrâns. Totuși în ultimul deceniu suprafața acvatică s-a menținut mai ridicată decât în deceniul pre-restaurare [1]. Acesta este un rezultat important după aproape 30 ani de la restaurare. Figura 1 arată momente pre- și post-restaurarea Ostrovului Babina.
Figura 1. Ostrovul Babina în diverse momente ale restaurării (imagini Landsat prelucrate – albastru = apă, verde = uscat)
A fost eficientă restaurarea insulei Babina ? Da (în comparație cu condițiile pre-restaurare), dar pe o suprafața acvatică restrânsă. Iar procesele de colmatare au dus la scăderea suprafeței umede și la extinderea suprafeței uscate cu precădere după inundația din 2006 [1, 2]. Restaurarea insulei Babina este un model pentru restaurarea luncii și insulelor Dunării? Insula Babina are o particularitate care nu o recomandă drept model: ar putea fi influențată de fenomenul de remuu de la gura de vărsare a brațului Chilia în Marea Neagră, ceea ce îi conferă o variabilitate hidrologică mai mică [3]. În plus, restaurarea la scară locală rezolvă într-o mică măsură problema conectivității laterale a Dunării cu lunca și insulele sale. Lecția învățată din restaurarea Ostrovului Babina este că lucrările de mentenanță sunt necesare pentru a întreține suprafața acvatică.
Din păcate, după aproape 30 ani de la restaurare, Ostrovul Babina continuă să fie referința pentru restaurarea Dunării de Jos în România din mai multe motive. (a) Investigația noastră preliminară a arătat că sunt doar două proiecte de restaurare pe Dunăre cu rezultate vizibile din satelit. Unul este proiectul de pe Ostrovul Babina. Iar celălalt proiect, de mai mică amploare spațială, s-a desfășurat pe ostrovul vecin – Cernovca. (b) Este printre puținele proiecte semnificative de restaurare care atrage cercetători prin efectele mai extinse la scară spațială și schimbare în utilizarea terenurilor [1,4]. Pentru cercetătorii în științele pământului și mediului este dificil să discute un proiect de restaurare dacă nu identifică efecte prin monitorizare independentă.
Ostrovul Babina este deci un simbol pentru restaurarea Dunării în România – „e suficient un examplu ca să demonstrăm că putem”, ceea ce contravine practicilor actuale din restaurarea râurilor pe glob. Cercetătorii din alte state propun și analizează eficiența restaurării râurilor la scară bazinului hidrografic (în științele pământului) sau în relație cu beneficiile pentru natură și societate (în științele mediului). Aceste observații sugerează necesitatea regândirii și reorganizării restaurării Dunării de Jos cu insulele și lunca sa.
Text si imagini de Gabriela Ioana-Toroimac
State, Communities and Nature of the Lower Danube Islands: An Environmental History (1830-2020) 