We continue the guest post series where we invite locals to share their own understanding of the Danube. The following photos and comments are signed by Ovidiu Petrita, a wildlife photographer from Corabia, Olt county. Ovidiu’s snapshots and stories show us the islands of Băloi and Chirța in the vicinity of the city, the animals and plants living in the Danube Meadow and the connections between the natural environment and human practices, from infrastructural works to teenagers’ adventures.
This tree near the Şilistioara pond (a neighborhood in the western part of Corabia – note A.D.) is an old willow. It is said to be over 70 years old. I have a kind of connection with this tree. When I am troubled, I meditate next to it and feel how it recharges me. After my father passed away, I sat by the tree one night and felt a certain vibration, more personal. No season or moon goes by without me taking a few shots there, in different poses – at sunset, at sunrise, when it’s raining, when it’s snowing and so on. In this photograph the meadow had been a bit flooded and it was a nice sunset with cows grazing in the background.
During the pandemic I put some bird feeders in the yard. A larger group of pheasants used to come, but in the end only this individual remained. I suspect that it had remained behind because we know that female pheasants, after laying eggs, leave the nest. And the cock remains to hatch them. Hence the popular saying, ‘ai ramas de fazan’ ( ‘you’ve been left a pheasant’). In the end we became so good friends that I could approach him within a few meters with my camera. I posted a question on my Facebook account about what it should be called. All kinds of names were proposed: Caesar, Redbeard, Spy 07, Peneș the Pheasant, Mărgelatul. I liked Napoleon, because he used to walk so proudly.
By photographing the bee-eaters from the area for the last 4 or 5 years, I have ended up studying them quite a bit. I have many photos in which I have managed to capture their mating nicely. It’s a whole ritual. On the left is the male, and the one on the right, sitting on the branch, is the female. Here, the male came with an empty beak, but generally they come with an insect. And he keeps baiting the female with insects, she takes it, and she still doesn’t want it, so he leaves and brings her another insect and so on. They say that for bee-eaters pairs are for life.
This ibis is also called țigănaș. It’s a bird that I saw for the first time last year, here in the Danube Meadow. They are easily scared and difficult to photograph. I followed them this year for a few days and managed to take some pretty spectacular shots. It is very important to shoot at sunset in order to see the metallic inflections of the feathers, when the light is lower and not falling perpendicularly like at noon or at sunrise.
Here’s the European roller, one of my favorite birds. I caught it in flight with its wings fanned out , a trophy photo for a wildlife photographer. It couldn’t be better than that! You see, I have captured all the shades of the feathers, as well as the reflection of the sun. As with the ibis, and with all brightly coloured birds, the photo comes out well if the light hits well. Here the sun was behind me and it flew with its abdomen exactly in the sunset light.
Here is the great egret. In our parts it is also called the bride of the ponds. Unfortunately, there aren’t nearly as many ponds as there were when I was a kid. All that valley from Siliștioara to Islaz (municipality from Teleorman at the confluence of the Olt with the Danube – A.D. note) were only ponds and waterways. When we were little we used to go fishing there. We were fishing with a cane stick straightened by us at the candlelight, with a cork made of corn cobs. Hooks, if we had them, were a luxury, but if we didn’t have them, we used to make them out of pin needles. I remember that we used to catch a bag of fish each. We then brought it to the market, here in Corabia, where we sold fish for fish brine for 5 lei, so that we could go out in the evening to eat an éclair and drink a Brifcor.
Here is the little cove of the Băloi Island (island next to the commercial port of Corabia – note A.D.). It is called the Bay of Shells because the water is shallower and shells are caught there. This fog is due to the temperature difference between water and air. It had rained about an hour before, so the water was around 28 Celsius degrees, while the air was cooler, so this condensation formed. The bird in the frame is a gray heron (bâtlan).
Here is a lizard that I encountered on a concrete conglomerate somewhere in the area of the Siliștioara swamp. Reptiles bask in the sun on the hot rocks and are very easy to photograph, as they are static if not spooked. You can photograph them at any focal length and with just about any type of exposure. This lizard was a super specimen, a very large one, about 22 cm long.
Here is a red dragonfly. Dragonflies are generally blue and brown. These red ones are a bit rarer. I’ve only seen them two or three times, not often. Usually in autumn they appear in the ponds around here.
Here we are on the shore, somewhere in the old forest of Siliștioara, opposite the island of Băloi. It’s a place dear to me, where I’ve been many times and I have captured many beautiful photos. Fishermen come here, especially during the scombrids season. It is very difficult to capture free of people snapshopts over here, as I managed in this frame. That evening there was a gorgeous sunset. I put the camera on a tripod, with a longer exposure, so that the Danube could come out milky and quiet.
Here’s a drone photo. We see the tourist port that was built to anchor the pleasure boats that pass along the Danube. It is not really possible to anchor anymore because alluvium often comes and clogs the mouth of the harbor. However, this area has revived a bit. Before, there was so much wild vegetation on the pier that no one wanted to come here anymore.
Here you can see the islands next to Corabia. On the right is a neutral island, neither Romanian nor Bulgarian. That big thing on the left is the island of Băloi, the island of our childhood. One time, around ’92-’93, I went there with some very good friends I grew up with. There weren’t as many boats as there are now. There were only two boats, these belonging to the state, old tin steamers. A fisherman took us to Băloi and the deal was to leave us there overnight. When we crossed it was about 3-4 in the afternoon. We didn’t have any tents, but we had some tarps attached to some sticks in case the rain came. We had the grill and two cases of beer with us. But the night came, and the jackals started howling and the mosquitoes biting us. I have never seen so many mosquitoes in my life! I didn’t sleep at all! We sat in water up to our necks, we even poured beer on us to get rid of mosquitoes. There were no cell phones back then, so we started yelling for someone on the shore to hear us. I think it was the most miserable night of our youth. It was a nightmare until nea Ion, the fisherman, came to pick us up the next day around lunchtime.
Chirța Island is an island in the area of Gârcov (municipality west of Corabia – note A.D.). The locals call it Ibiza. It’s a very cool island, like the Blue Lagoon. I would come and camp here, sleep under the open sky and take pictures of the stars. Very cool, quiet. Superb! You feel like you are all alone in the world out here.
It is said that the island is called Chirța because the terns, birds also known as waterfowl, used to gather here. The terns would have populated the area some twenty to thirty years ago, when the island was just a grain of sand.
Photo selection by Ovidiu Petrița. Interview recorded by Adrian Deoancă. The discussion has been edited for brevity and clarity.
///
Dunărea la Corabia (Olt). Eseu foto de Ovidiu Petrița
Continuăm seria de postări prin care îi invităm pe localnici să ne împărtășească propria lor înțelegere asupra Dunării. Următoarele fotografii și comentarii îi aparțin lui Ovidiu Petrița un fotograf de wildlife din Corabia, județul Olt. Cadrele și poveștile lui Ovidiu ne prezintă insulele Băloi și Chirța din vecinătatea orașului, viața animală și vegetală din lunca Dunării și intersecțiile dintre mediul natural și practicile umane, de la lucrări infrastructurale la aventuri adolescentine.
1.salcie siliștioara.jpg
Copacul ăsta de lângă balta Șiliștioarei (cartier din vestul Corabiei – notă A.D.) e o salcie bătrână. Se spune că ar avea peste 70 de ani. Am un fel de comuniune cu copacul ăsta. Când am ceva, meditez lângă el și simt că mă încarcă. După ce a decedat tatăl meu, am stat lângă copac într-o noapte și am simțit o anumită vibrație, mai personală. Nu-i anotimp, nu este lună poate, să nu trag câteva cadre acolo, în diferite ipostaze, la apus, la răsărit, când plouă, când ninge și așa mai departe. Aici, lunca era un pic inundată și a fost un apus fain cu văcuțe care pășteau în fundal.
2. napoleon.jpg
În timpul pandemiei, am pus în curte niște mini-hrănitori de păsări. Venea și un grup mai mare de fazani, dar până la urmă a rămans doar individul acesta. Bănuiesc că a ramas de fazan, că știm că făzănițele, după ce depun ouale, părăsesc cuibul. Și rămâne fazanul să le clocească. De aici și vorba din popor, ‘bă, ai rămas de fazan.’ Atât de bine ne împrieteniserăm până la urmă, că mă apropiam de el la câțiva metri cu aparatul foto. Am pus o întrebare pe contul meu de Facebook despre cum ar trebui să îl cheme. S-au propus tot felul de nume: Cezar, Barbă Roșie, Spionul 07, Peneș Fazanul, Mărgelatul. Mie mi-a plăcut Napoleon, că mergea împăunat.
3. prigorii.jpg
Fotografiind prigoriile din zonă de vreo 4 sau 5 ani am ajuns să le studiez destul mult. Am multe fotografii în care am reușit să le suprind foarte frumos modul de împerechere. Este un întreg ritual. În stânga este masculul, iar cea din dreapta, care stă pe creangă, femela. Aici, masculul a venit cu ciocul gol, dar în general vine cu o insectă. Și o tot momește pe femelă cu insecte, aia o ia, si tot nu vrea, el pleacă, îi mai aduce o altă insectă și tot așa. Se spune că, la prigori, perechile rămân pe viață.
4. tiganas.jpg
Ibisul ăsta mai e numit și țigănaș. E o pasăre pe care am văzut-o prima oară anul trecut, aici, în Lunca Dunării. Sunt foarte sperioase și greu de fotografiat. Le-am urmărit anul ăsta câteva zile și am reușit să fac câteva cadre destul de spectaculoase. Ca să se vadă inflexiunile metalice ale penelor, contează foarte mult să fotografiezi la apus, când lumina este mai jos și nu cade perpendicular cum ar fi la amiază sau la răsărit.
5. dumbraveanca.jpg
Aici e dumbraveanca, una din păsările mele preferate. Aici o am prinsă-n evantai, o fotografie trofeu a fotografului de wildlife. Mai bine de atât nu se putea. Vedeți, am toate nuanțele penelor și se vede și reflexia soarelui. La fel ca și la tigănuș, și la toate păsările viu colorate, fotografia iese bine dacă lumina bate bine. Aici aveam soarele în spate și ea a zburat cu burta exact in lumina apusului.
6. egreta_mare.jpg
Aici e egreta mare. În părțile noastre i se mai spune mireasa bălților. Din păcate, nu prea mai sunt atât de multe bălți cum erau când eram eu copil. Toată valea aceea de la Siliștioara până la Islaz (comună din Teleorman la vărsarea Oltului în Dunăre – notă A.D.) erau numai bălți și canale. Când eram mici mergeam acolo la pescuit. Pescuiam cu băț de trestie îndreptat de noi la lumânare, cu pluta din cocean de porumb. Cârlige, dacă aveam, era lux, dar dacă nu aveam, făceam și din bolduri cu gămalie. Țin minte că prindeam câte un sac de pește și veneam cu el în gura pieței, aici la Corabia, să vindem și noi, copii fiind, niște ciortănei de saramură, pe 5 lei, ca să putem ieși și noi seara să mâncăm un ecler și să bem un Brifcor.
7. golful scoicilor.jpg
Aici este golfulețul format în Insula Băloi (ostrov în dreptul portului comercial din Corabia – notă A.D.). I se spune Golful cu Scoici, că e apa mai mică și se prind scoici. Ceața asta e din cauza diferenței de temperatură dintre apă și aer. Apa avea în jur de 28 de grade, dar aerul era mai rece, că plouase cu vreo oră înainte, așa că s-a format condensul ăsta. Pasărea din cadru e un stârc cenușiu. Bâtlan i se mai spune.
8. guster.jpg
Aici e un gușter pe care l-am surprins pe un conglomerat de beton tot undeva în zona bălții din Siliștioara. Reptilele se încălzesc la soare pe pietre fierbinți și sunt foarte ușor de fotografiat, pentru că sunt statice dacă nu se sperie și poți să le fotografiezi cu orice distanță focală și cam cu orice tip de expunere. Acest gușter era un super exemplar, unul foarte mare, undeva cam la 22 cm lungime.
9. libelula rosie.jpg
Aici e o libelulă roșie. În general, libelulele sunt albastre și maro. Astea roșii sunt un pic mai rare. Pe acestea le-am văzut doar de două sau trei ori, nu mai des, de cand fac eu fotografie. Mai mult toamna apar în bălțile de aici.
10. apus.jpg
Aici suntem pe mal, undeva în pădurea veche din Siliștioara, vis-à-vis de ostrovul Băloi. E un loc drag mie, unde am venit de foarte multe ori și am multe fotografii frumoase. Este un loc foarte vizitat de pescari, mai ales în perioada scrumbiei. Adică este foarte greu să prinzi gol, liber, cum am prins eu în cadrul acesta. În seara aceea a fost un apus superb. Am pus aparatul pe un trepied, cu o expunere mai lungă, ca să poată să-mi iasă Dunărea așa lăptoasă și liniștită. 11. drona.jpg Aici e o fotografie din dronă. Vedem aici începutul portului turistic care a fost contruit pentru a ancora ambaracațiunile de agrement care trec pe Dunăre. Nu se prea poate ancora acum, că vin des aluviuni și se colmatează gura portului. Totuși s-a revigorat un pic zona asta. Înainte, pe faleză erau niște bălării de nu mai voia nimeni să vină aici.
12. insule.jpg
Aici se văd ostroavele din dreptul Corabiei. În dreapta e o insulă neutră, nici românească, nici bulgărească. Asta mare din stânga e insula Băloi, insula copilăriei noastre. Odată, prin ‘92-’93, am mers cu niște prieteni foarte buni cu care am copilărit. Nu erau atâtea bărci ca acum. Erau doar două bărci, astea ale statului, vaporașe din alea bătrânești de tablă. Ne-a dus un pescar în Băloi și înțelegerea a fost să ne lase acolo peste noapte. Când am trecut era cam 3-4 după amiază. Nu aveam corturi, dar am prins niște prelate pe niște bețe în caz că venea ploaia. Aveam cu noi grătarul și două lăzi de bere. Am luat lemne și am aprins focul să facem noi haiducie în Băloi. Dar a venit noaptea, și au început să urle șacalii și să ne piște țânțarii. N-am văzut atâția țânțari în viața mea! N-am dormit niciunul! Am stat în apă până la gât, ba am turnat și bere pe noi să scăpăm de țânțari. Nu erau telefoane mobile pe atunci, așa că am început să țipăm, doar-doar ne-o auzi cineva de pe mal. Cred că a fost cea mai nenorocită noapte a tinereții noastre. Coșmar a fost până a venit nea Ion, pescarul, să ne ia a doua zi pe la prânz.
13. insula garcov.jpg
Insula Chirța este o insula în zona localității Gârcov (comună la vest de Corabia – notă A.D.). Localnicii din sat îi zic Ibiza. E o insulă foarte faină, ca-n Laguna Albastră. Aș veni și-aș campa aici, să dorm sub cerul liber și să fac fotografii cu stelele. Foarte fain, liniște. Superb, superb, ai impresia că ești singur pe lume aici.
14. chirta.jpg
Se spune că insula se numește asa pentru că aici se adunau chirțele, păsări cunoscute și drept chire de baltă. Chirțele ar fi populat zona acum vreo douăzeci-treizeci de ani, pe când insula era doar un grind de nisip. Selecție foto de Ovidiu Petrița. A consemnat Adrian Deoancă. Discuția a fost editată pentru concizie și claritate.
State, Communities and Nature of the Lower Danube Islands: An Environmental History (1830-2020) 